CONCLUZII
Responsabilitatea Socială a Companiilor presupune un mod de conducere a afacerilor de o manieră ce depăşeşte aşteptările de natură etică, legală, comercială şi publică din partea societăţii. În viziunea companiilor aflate în avangarda promovării politicilor şi practicilor social responsabile, acestea sunt mai mult decât o colecţie de practici discrete ori iniţiative motivate de raţiuni de marketing sau relaţii publice.
Modul în care este percepută responsabilitatea socială a companiilor, influenţează dialogul între guverne, sectorul privat şi societatea civilă, cu implicaţii asupra tuturor actorilor implicaţi în ceea ce priveşte legitimitatea, obligaţiile şi impactul standardelor responsabilităţii sociale a companiilor. Deseori termenul de responsabilitate socială este confundat cu filantropia corporatistă ori cu simpla respectare a legii.
Responsabilitatea Socială a Companiilor promovează viziunea responsabilităţii sectorului de afaceri faţă de o multitudine de factori interesaţi, pe lângă proprii acţionari şi investitori. Domenii precum protejarea mediului, bunăstarea angajaţilor,comunitatea şi societatea civilă în general, devin teme de preocupare pentru companii.
Conceptul de responsabilitate socială a companiilor subliniază ideea că actorii economici nu mai pot activa doar ca simple entităţi economice detaşate de societate în sens larg.
Câteva din motivele care au condus la apropierea sectorului de afaceri faţă de conceptul de responsabilitate socială se referă la :
1. Reducerea rolului guvernelor
În trecut, guvernele foloseau pârghiile reglementării legislative pentru a atinge obiective de protecţie a mediului sau obiective sociale în sectorul de afaceri. Reducerea resurselor guvernamentale, cuplată cu neîncrederea în capacitatea de reglementare , au condus la explorarea iniţiativelor cu caracter voluntar.
2. Nevoia de transparenţă
Există o puternică cerere din partea diferitelor părţi interesate, incluzând clienţi,furnizori,angajaţi,comunităţi,investitori pentru o mai mare transparenţă din partea companiilor.
3. Interesul crescut din partea consumatorilor
Diversele sondaje au reliefat faptul că există o puternică legătură între conduita etică a companiilor şi decizia de a cumpăra din partea consumatorilor.Conform unui sondaj recent[8], mai mult de unul din cinci consumatori îşi bazează decizia de a cumpăra sau nu un produs pe percepţia pe care o au asupra performanţei sociale a respectivei companii.

4. Presiunea investitorilor
Investitorii îşi schimbă modul în care apreciază performanţa unei companii, luând decizii bazate pe criterii ce includ considerente etice.Forumul Investiţiilor Sociale arată că, în anul 1999, în Statele Unite, peste 2.000 miliarde de dolari erau investiţi in portofolii ce utilizau screening-ul legat de responsabilitatea socială şi de mediu.
Originile investiţiilor ‘etice’ sau responsabile social se regăsesc la începutul secolului XX, in cadrul unor mişcări religioase din America, cum ar fi Biserica Metodistă care începe să investească la bursă, evitând companiile implicate in producerea băuturilor alcoolice sau în jocurile de noroc.
Investiiţiile Social Responsabile, se referă la incorporarea în decizia de a investi , a unor considerente sociale,de mediu si valori personale.Fondurile ISR au o prezenta semnificativa pe pietele de capital,iar resursele atrase de acestea , cresc in mod constant. ‘Investitorii sociali’ ce investesc in fondurile ISR pot fi investitori institutionali sau persoane private.
Prezente initial in Statele Unite, Canada si Australia aceste fonduri cunosc o rapida expansiune si in Europa, pe masura dezvoltarii unei legislatii specifice ; (in Marea Britanie exista obligatia ca fondurile de pensii sa faca publice performantele sociale si de mediu a portofoliului administrat).
În Marea Britanie există peste 50 astfel de fonduri care aplică criteriile sociale,de mediu şi/sau criterii de etică, în selectarea plasamentelor.
5. Concurenţa de pe piaţa forţei de muncă
Din ce în ce mai mult, angajaţii privesc dincolo de pachetul salarial şi al beneficiilor şi caută angajatori a căror filozofie şi practici sunt conforme cu propriile principii.
6. Relaţiile cu furnizorii
Pe măsură ce diferitele părţi interesate devin tot mai atente la mediul de afaceri, companiile ,la rândul lor, întreprind măsuri prin care se asigure că partenerii cu care intră în relaţii de afaceri , au la rândul lor, un comportament social responsabil.Unele , au introdus coduri de conduită pentru proprii furnizori, pentru a se asigura că propria lor reputaţie nu va avea de suferit.
Dacă încrederea este oxigenul noului mileniu, atunci reputaţia este manifestul acesteia afirma Doug Miller, preşedinte, GlobeScan.
Adoptarea de către sectorul de afaceri a comportamentului social responsabil poate aduce importante beneficii .
a)Pentru companii:
“Companiile acceptă faptul că tratarea problemelor sociale şi de mediu le pot aduce beneficii în momentul în care riscurile legate de reputaţie devin tot mai mari,iar competitivitatea şi dezvoltarea durabilă sunt elemente cheie a strategiei unei companii[9].”
ü Îmbunătăţirea performanţelor financiare, atragerea şi menţinerea unor investitori şi parteneri de afaceri de calitate;
ü Reducerea costurilor de operare;
ü Îmbunătăţirea imaginii de marcă şi a reputaţiei,obţinerea licenţei sociale nu numai din partea acţionarilor ci şi din partea celorlalţi actori interesaţi;
ü Creşterea a oportunităţilor de afaceri, a vânzărilor şi a loialităţii consumatorilor;
ü Abilitate crescută în atragerea şi menţinerea unui personal calificat;
ü Reducerea supravegherii din partea organismelor de reglementare, suport din partea guvernelor;
ü Accesul la finanţare;
ü Diversitatea forţei de muncă;
ü Creşterea siguranţei şi scăderea incidentelor legale;
ü Cooperarea cu comunităţile locale;
ü Crearea de capital politic.
b) Beneficii pentru comunitate şi interesul public:
ü Contribuţii de caritate;
ü Programe de voluntariat a angajaţilor;
ü Implicarea companiilor în educarea comunităţii, ocuparea forţei de muncă;
ü Calitatea şi siguranţa produselor.
c) Beneficii de mediu
ü Creşterea gradului de reciclare a materialelor;
ü O utilizare mai mare a resurselor regenerabile;
ü Integrarea în planurile de afaceri a instrumentelor de management a mediului.
[1] Organizaţie americană non-profit, formată din investitori, organizaţii de mediu şi alte grupuri de interes public având drept scop promovarea conceptului de dezvoltare durabilă pe pieţele de capital.
[2] Articolul 15 din Declaraţia asupra Principiilor de la Rio introduce principiul precauţionar : acolo unde există ameninţarea de degradare serioasă sau ireversibilă,, lipsa datelor ştinţifice nu poate fi folosită drept scuză pentru amânarea măsurilor de prevenire a degradării mediului.
[4] Rhetoric And Realities: Analysing Corporate Social Responsibility in Europe (http://www.rare-eu.net)
[5] http://www.ifc.org
[6] www.ifc.org/enviro
[7] http://www.responsabilitatesociala.ro/companii/view-2
[8] http://www.globescan.com/
[9] Susan Ariel Aaronson, Senior Fellow, National Policy Association.





