Capitolul 3 Responsabilitatea socială în domeniul financiar
Conform literaturii de specialitate, sectorul bancar a manifestat o oarecare întârziere în considerarea aspectelor dezvoltării durabile, în ciuda gradului de expunere la risc al acestui sector intermediar al economiei. Începând cu anul 2000 problemele dezvoltării durabile intră în preocupările sectorului bancar prin încorporarea aspectelor de sociale şi de mediu în politicile de creditare.
Ca şi o consecinţă a încorporării considerentelor de mediu în politicile băncilor, studiile s-au concentrat iniţial asupra riscurilor directe la care acestea se expun (de exemplu riscul de a fi trase la răspundere pentru finanţarea unor activităţi poluante).Doar în ultimii ani, riscurile indirecte (asupra reputaţiei sau legate de responsabilitatea băncilor privind activităţile de creditare a clienţilor cu slabe performanţe în domeniul sustenabilităţii) au făcut obiectul diferitelor studii asupra practicilor social responsabile din sectorul bancar.
Într-un sondaj asupra unui eşantion de 17 bănci europene în cadrul unui proiect[1] finanţat prin Programul FP6, se relevă câteva aspecte relevante asupra viziunii acestui sector relativ la dezvoltarea durabilă.
Astfel, cel mai important aspect al responsabilităţii sociale perceput de către majoritatea băncilor participante la sondaj, îl reprezintă problema responsabilităţilor indirecte asumate de către acestea faţă de clienţi.Urmează, în ordinea importanţei, problemele legate de forţa de muncă, aspecte sociale şi de mediu.Trei din băncile intervievate listează în rândul problemelor legate de sustenabilitate şi problema incluziunii financiare a grupurilor dezavantajate (imigranţi, tineri, femei, populaţia în vârstă) dar şi problema accesului la finanţare a microîntreprinderilor. De asemenea, trei din băncile intervievate, consideră relevante, teme de responsabilitate socială precum combaterea corupţiei şi prevenirea activităţilor de spălare a banilor.
Considerăm relevant modul în care sectorul financiar abordează dezvoltarea durabilă, în contextul în care România va derula importante proiecte de investiţii în vederea micşorării decalajelor economico-sociale faţă de restul Uniunii Europene, acestui sector revenindu-i responsabilităţi ce exced respectarea cadrului legal.
3.1 Principiile Ecuatorului
Efortul de adoptarea a practicilor social responsabile,presupune, inclusiv, aderarea la o serie de principii şi practici internaţional recunoscute.Un astfel set de principii este cel promovat de The International Finance Corporation[2] (parte a grupului Băncii Mondiale) sub forma Principiilor Ecuatorului, la care au aderat peste 50 de băci şi care deţin 80% din finanţarea celor mai mari proiecte din întreaga lume .
Principiile Ecuatorului fac referire la modul în care finanţarea unui proiect trebuie să ia în considerare aspectele legate de practicile social responsabile.
În acest context,finanţarea priveşte proiecte complexe de investiţii (centrale electrice,mine,infrastructura de transport,mediu şi telecomunicaţii) şi a căror valoare depăşeşte 10 milioane de dolari.
Prin adoptarea acestor principii se urmăreşte evitarea efectelor negative pe care proiectele finanţate o pot avea asupra diferitelor ecosisteme şi comunităţi, sau, în cazul în care acestea sunt inevitabile, reducerea şi/sau compensarea acestora,în mod corespunzător.
Astfel,sunt finanţate doar proiectele care respectă următoarele principii:
Principiul 1. –în momentul în care un proiect este înaintat spre finanţare, are loc o clasificare a acestuia,în trei categorii,în funcţie de potenţialul impactul potenţial şi riscurile sociale şi de mediu asociate:
Categoria A – Proiecte a căror impact potenţial, social şi de mediu, este considerat advers, semnificativ, ireversibil sau fără precedent;
Categoria B – Proiecte a căror impact potenţial, social şi de mediu, este considerat advers, limitat, local, în mare măsură reversibil ; şi
Categoria C –Proiecte al căror potenţial impact este considerat minim sau inexistent.
Principiul 2 : Analiza impactului social şi de mediu. Pentru proiectele din categoria A şi B solicitantul finanţării trebuie să efectueze o analiză de impact în care sunt adresate problemele sociale şi de mediu, măsuri de diminuare şi management a riscurilor. În funcţie de relevanţă, analizele de impact vor urmării :
a) analiza condiţiilor sociale şi de mediu
b) considerarea alternativelor fezabile din punct de vedere social şi de mediu a respectivului proiect
c) cerinţele legale din ţara respectivă, din tratatele şi acordurile internaţionale
d) respectarea drepturilor omului , protejarea sănătăţii şi siguranţei comunităţilor locale
e) protecţia moştenirii culturale
f) protecţia şi conservarea biodiversităţii
g) utilizarea resurselor naturale regenerabile
h)utilizarea şi managementul substanţelor periculoase
i) identificarea şi managementul riscurilor
j) probleme legate de forţa de muncă, sănătatea ocupaţională şi siguranţa condiţiilor de muncă
k) prevenirea incendiilor
l) impactul economico-social
m) achiziţia terenurilor,problema exproprierilor
n) efectele asupra comunităţilor locale şi asupra grupurilor dezavantajate
o) efectele asupra populaţiilor indigene,asupra culturii şi sistemului propriu de valori
p) efectele cumulative ale proiectelor existente, ale proiectului propus,precum şi a viitoarelor proiecte
q) consultarea şi participarea părţilor afectate de proiect în designul şi implementarea acestuia
r) producerea şi utilizarea în mod efficient a energiei s)prevenirea poluării
Principiul 3 : Standarde sociale şi de mediu
Se va urmări respectarea Standardelor de performanţă IFC[3] şi a celor de sănătate şi siguranţă a muncii specifice diferitelor domenii din industrie.
Principiul 4 : Pentru proiectele din categoria A şi B solicitantului finanţării i se solicită întocmirea unui Plan de Acţiune în care vor fi descrise şi prioritizate acţiunile necesare implementării măsurilor de reducere a riscurilor identificate.
Principiul 5 : Consultarea şi publicitatea; presupune ca pentru proiectele încadrate în categoria A şi B, solicitantul finanţării, guvernul sau o terţă parte să asigure o consultare publică a comunităţilor afectate de respectivul proiect şi încorporarea acţiunilor necesare a fi întreprinse ca urmare a acestei consultări.
Principiul 6 : Instituirea unui mecanism, în cadrul sistemului de management, de soluţionare a diferitelor plângeri adresate de indivizi sau grupuri din cadrul comunităţilor afectate de un proiect din categoria A şi B.
Principiul 7 : Evaluarea independentă a proiectului în vederea analizării conformităţii acestuia cu Principiile Ecuatorului.
Principiul 8 : solicitantul unui credit de finanţare a unui proiect din categoria A sau B se va angaja prin documentaţia de finanţare:
a) să respecte legislaţia ţării în care va fi implementat proiectul;
b) să respecte măsurile asumate prin Planul De Acţiune pe toată perioada de implementare şi operare a proiectului;
c) să furnizeze rapoarte periodice în formatul agreat de banca finanţatoare asupra Planului de Acţiune ;
d) să ia toate măsurile de inchidere a facilităţilor de implementare a proiectului.
Principiul 9 : Evaluarea şi Monitorizarea. Pentru toate proiectele încadrate în categoriile A şi B este necesară numirea unui expert de mediu şi/sau social independent, în vederea verificării şi monitorizării informaţiilor solicitate de către finanţator.
Principiul 10 : Fiecare instituţie financiară care alege să adere la acest set de principii se angajează să facă public, cel puţin anual, procesele de implementare şi experienţa acumulată în aplicarea Principiilor Ecuatorului.
